Despre carte: 2014 / „Deja vânturile reci au adus naturii triste paloarea și întunericul când Agathon, Isidore și cu mine am mers în sat să ne bucurăm de toamna melancolică nu voi uita niciodată Nu voi uita această toamnă, pe care am petrecut-o atât de plăcut, - Nu voi uita niciodată plimbările noastre solitare, când noi, așezați pe iarba veștejită a unui deal înalt, ne uitam la câmpurile goale, la crângurile rare și plictisitoare. - au ascultat sunetul vântului rafale care poartă frunze galbene - au simțit uimire în inimile lor și s-au îmbrățișat cu o tăcere elocventă.…»